Nu cred ca e o noutate pentru voi, cele ce m-ati citit inainte (pentru ca in ultima vreme nu ati avut ce sa cititi, asta e clar :D), ca am avut o perioada mai stresanta, in care am absentat de pe blog si chiar de pe blogurile voastre. Sper sa reusesc sa ma pun la curent cu noutatile de pe blogurile voastre cat mai curand.
O sa va spun pe scurt ce s-a intamplat in ultimele 2 luni ca sa nu va inchipuiti ceva mai grav. Totul a inceput cu despartirea de el, cel pe care il consideram “love of my life” (I was soooooooooo wrong and stupid to think that ) si cu plecarea mea din casa lui. M-am mutat cu chirie intr-o garsoniera si am inceput cautarea unui apartament pentru mine ( de vreo 2 ani intentionam sa-mi cumpar unul dar nu era urgent din moment ce aveam unde sa stam fara sa platim chirie and other stuff). Nu stiu cate dintre voi ati trecut prin procesul de a da bani care de fapt nu sunt ai tai, ca sunt de la banca si trebuie sa-i dai inapoi inzecit (Dar daca ai fost stupid enough sa iti iei credit in CHF in 2007…you live with it!) pe un apartament care nu o sa mai valoreze niciodata suma pe care o platesti tu. In fine, a fost ceva foarte stresant, am vazut zeci de apartamente pe care nu as fi dat nici 1000 de euro, in final totul s-a terminat cu bine si am casa mea dupa ce m-am luptat pentru ea cu cei de la care am cumparat-o vreo 3-4 saptamani in care am negociat tot ce se putea negocia pana in ultima secunda (si nu exagerez). La toate astea s-a adaugat si stresul cauzat de cresterea Francului Elvetian si faptul ca rata mea lunara trecea bine de 2000 de RON. GROAZNIC!!!
Apoi a urmat etapa numarul 2…materiale de constructii, sute de kilometrii facuti in cateva zile doar in oras, vanatai, unghii rupte, piele uscata de la praf, oboseala crunta, nopti nedormite din cauza stresului a ceea ce mai aveam de facut, bani tot mai putini !!!, etc. Si toate astea…singura.
De fiecare data cand simteam ca nu mai pot, imi aminteam de o chestie pe care mi-a spus-o o prietena buna in urma cu vreo 2 ani, cand aveam o perioada mai grea: “Everything will be ok in the end. If it’s not ok, it’s not the end.” Si mare dreptate a avut!!! Asa ca, de duminica dorm in casa mea si sunt multumita si fericita, chiar daca am mobila doar intr-o camera din 4. Tot ce conteaza e ca este casa mea. Si pe langa asta…nu mai dorm singura :D.
In concluzie, I’m back si abia astept sa “povestim” ceva interesant.
Sneak peak from next episode: “Cand stresul isi face de cap…” – Efectele stresului asupra frumusetii. Ce se intampla cu parul, tenul si unghiile noastre in timpul unei perioade stresante?
Va pupacesc si mi-a fost dor de voi :*
